Capitolul 3
S'alerg prin lanul de grau, iar mirosul intepator de transpiratie al taranilor imi trezeste la viata toate simturile. Doi ochi, doua urechi, doua maini, doua picioare, doua nari... nu-mi ajung. Vreau sa simt totul mai intens!
O ploaie de lacrimi imi urmareste obrajii, dar soarele-mi arde orice speranta de racorire. Un curcubeu rasare pe fata mea...
S'alerg incontinuu, vantu'-mi sapa canale adanci in suflet. Un infinit de simturi, ganduri... si din nou simturi si ganduri. Si sunt dezamagit! Nu pot... nu pot sa... nu pot sa asimilez totata frumusetea, toata mireasma verii, tot zgomotul silentios al vietii.
Ma inpiedic de propria-mi visare reala... Ce sa fac? Ma poti tu ajuta oare?... Simt ca iar am ajuns la calea acea bifurcata. Incotro s-o iau?!...
De ce esti in dilema? :(
RăspundețiȘtergereSi te rog, fara tristete ca mi se rupe inima =((
Si... scri atat de frumos...
:*
...e perioada asta, a adolescentei cika:))
RăspundețiȘtergerems frumos :*
Daca pot sa te ajut, spune-mi. :*
RăspundețiȘtergere:X
RăspundețiȘtergere"Ma impiedic de propria-mi visare reala..." prea frumos zis ^^
scrii foarte frumos.
onestele mele felicitari :*
@Rainbow: merci frumos ca esti asa amabila:> :*
RăspundețiȘtergere@Xenia: :">... eu de obicei nu scriu asa ceva, scriu poezii ;))... as scrie si in romana, dar parca nu imi mai ies ca altadata... in slovaca iese mai fain:D
Cred ca toti ne simtim si gandim la fel ca in articolul tau macar o data in viata :)
RăspundețiȘtergere