Curgerea infinitului...

Prin vene-mi curg fluturi
Amestecându-se cu particule de nisip neşterse...
În călătoria lor;
Prin viaţă se târăsc.
Ai dracului sunt nisipul şi fluturii.
Şi coboară-n aburi îngheţaţi
Lovindu-şi capetele de bucăţi albe-
Înpletind ochii orbului.

...si m-am hotarat sa nu mai fac "literatura de sertar"
Mai bine las aici gandurile mele,
poate, poate cineva se va impiedica de ele...

ScRaBbLe :)

A- Ancora... o avea Popeye pe brat :)) de aceea-mi place
B- Banana... e sanatoasa :))
D- Dolaaaar :))
E- EMO... ii urasc >:P
F- Flirt ;;)... si fecioara, zodia mea :P
G- Gantere :D... ce sa fac, daca-mi plac <3
H- Holocaust:(
I- Icre :)) ... yummi:P
J- Javra :)))...
K- De la pix :D sec...
L- Lumanare
M- Mama:X ... Milana:X ... manastire... cam atat :D
N- Naspa :))... suna fain:))
O- Operatie
P- Parc :D
Q- Q- dama de la poker :))
R- Ragait =))) doaaamne ce-mi vine in minte :))
S- Shtefikuts:X... salopeta:))
T- Tata:X
V- Vara \:D/
W- Walti:)) srry
X- Xe:*
Y- Yetti:))
Z- Zgura :P

Dilema

Capitolul 3

S'alerg prin lanul de grau, iar mirosul intepator de transpiratie al taranilor imi trezeste la viata toate simturile. Doi ochi, doua urechi, doua maini, doua picioare, doua nari... nu-mi ajung. Vreau sa simt totul mai intens!
O ploaie de lacrimi imi urmareste obrajii, dar soarele-mi arde orice speranta de racorire. Un curcubeu rasare pe fata mea...
S'alerg incontinuu, vantu'-mi sapa canale adanci in suflet. Un infinit de simturi, ganduri... si din nou simturi si ganduri. Si sunt dezamagit! Nu pot... nu pot sa... nu pot sa asimilez totata frumusetea, toata mireasma verii, tot zgomotul silentios al vietii.
Ma inpiedic de propria-mi visare reala... Ce sa fac? Ma poti tu ajuta oare?... Simt ca iar am ajuns la calea acea bifurcata. Incotro s-o iau?!...

Duminica trista...

Duminică tristă

Duminică tristă,
Cu o suta de flori albe
În capela, iubita mea,
Te-am aşteptat în rugăciune…
În acea dimineaţa de duminica,
Visam îndrăzneţ,
Insa caleasca tristeţii mele
S-a întors fără tine…
Veşnic de atunci,
Duminicile mele sunt atât de triste –
Lacrimile sunt băutura mea,
Pâinea ce-o mănânc, amărăciune…
Trista duminica

În ultima mea duminica, iubito,
O vino la mine!
O sa fie acolo şi un preot, un sicriu,
Un catafalc, un giulgiu…
Şi atunci o sa te aştepte flori,
Flori şi un sicriu…
Sub copacii înfloriţi,
Va fi ultimul meu drum.
O sa-mi deschid larg ochii
Pentru o ultima privire asupra ta…
Sa nu-ti fie frica de ochii mei,
Şi aşa mort o sa te admir…
Ultima duminica…

Cam asa suna imnul sinucigasilor. Am gasit cateva date despre aceasta melodie, care se pare ca in constitutia ei are acel ceva, care face omul deprimat sa se sinucida, asadar nu ascultati daca sunteti deprimat!

Iata ce am gasit pe net :) :

"Szomorú Vasárnap" este o piesa compusa de compozitorul maghiar Rezső Seress în 1933, tradusa în numeroase limbi şi interpretata de cântăreţi celebri precum Louis Armstrong sau Billie Holliday. Piesa a alimentat o serie de sinucideri în anii ’30 în Ungaria şi a fost supranumita "Imnul sinucigaşilor". Însăşi fosta iubita a autorului, căreia ii este dedicata piesa,

s-a sinucis la scurt timp după lansarea ei. În 1968 Seress a ales şi el sa-şi pună capăt zilelor,

sărind de la balconul locuinţei sale, la vârsta de 69 de ani.

Maghiarii şi-au castigat de mult timp reputaţia unuia dintre cele mai triste popoare ale Europei. Ei sunt recunoscuţi pentru pesimismul lor, depresia fiind la ei o problema naţionala. Pana nu de mult aveau cea mai mare rata a sinuciderilor din lume iar studii recente arata de asemenea ca mor mai devreme decât majoritatea cetăţenilor Europei.

Cine sunt eu?

Nu as vrea sa va aburesc cu "chestii" despre mine. Viata fiecaruia e unica. Un proverb slovac suna cam asa:"Omul, e fierarul propriului noroc". Unii sunt mai norocosi, altii ghinionisti si asta deoarece toti suntem diferiti. Da, diferiti...
Cu cateva clipe in urma am oprit timpul in loc. M-am pus pe youtube si am cautat o melodie relaxanta. Am inchis ochii, si am gustat-o pe deplin. Cand am deschis ochii din nou, lumea mi s-a parut pustie, mai buna... Parca o vedeam prin ochii altcuiva.
Imediat dupa aceea am ascultat o melodie care exprima pericol. Nu stiu cum sa va zic, dar senzatia e de nedescris. E ca si cum albul s-ar amesteca cu negrul, constructivul cu destructivul, dulcele cu amarul... Nu pot sa exprim in cuvinte, e o senzatie complexa de pace si pericol. Puteti sa incercati si voi...
Dar cum am spus si la inceput, fiecare dintre noi e diferit, si sunt sigur ca nimeni nu va simti ce am simtit eu, nu va vedea lumea pustie cum am vazut-o eu, nu va simti poate "dusul" de fiori pe care l-am simtit eu, sau senzatia aceea cand iti vine sa plangi...
Si totusi sunt fericit azi, cand ma gandesc ca Dumnezeu mi-a dat o noua zi, ca pot sa-mi salut parintii, ca pot sa vorbesc cu prietenii, ca pot sa ajut, ca pot sa TRAIESC...

Multumesc!