...am plecat in necunoscut, si am gasit prieteni...
Eram descurajat, dezamagit, dar totusi curios cand ma indepartam de tot ceea ce-mi era obisnuit... Absolvind drumul initierii am ajuns la destinatie. Am uitat de griji, am uitat de probleme, am uitat de tot ceea ce era rutina...
Incercam sa adorm, dar ochii-mi cautau o iesire din infern... urechile nu se puteau odihni, corpul... era la randul lui obosit.
~*~
Dar iata ca soarele rasare si odata cu el totul capata sens... observ noi fete, noi oameni, pe care ochii mei, ieri nu-i vedeau...
Si ma obisnuiesc foarte repede, cum de altfel fac de obicei... Aure stralucesc intr-un templu sacru ca niste licurici intr-o padure tropicala.
E magnific... sa simti cum PRIETENI plutesc in jurul tau... si in fiecare secunda vreau sa va spun VA IUBESC! >:D<
~*~
Lumea nu-i chiar asa pustie cum credeam... e deja a patra zi... in sfarsit te-am gasit. Totul e mai frumos cu tine... ieri parca eram orb, inca... dar acum te vad, ne tinem de mana, ne plimbam... Si as vrea sa opresc timpul in loc! Stiu ca e imposibil, dar tu poti sa-l opresti, pentru ca atunci cand sunt cu tine parca nimic nu mai conteaza.
Ma trezesc gandindu-ma la tine si adorm cu acelasi gand. Iti spun inca odata, cum ti-am spus deja: Iti multumesc ca existi! >:D<
Amintiri din tabara ecologica de la Campulung Crisanean 2010
